Mat 9 | RonNTR | STEP | Isus S-a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui.

Matthew 9

Vindecarea unui paralitic

(Mc. 2:1-12; Lc. 5:17-26)

1 Isus S-a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui. ^{▼▼Este vorba despre Capernaum (vezi 4:13).} 2 Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat. ^{▼▼Cele mai multe paturi erau niște saltele umplute cu lână sau niște simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puțini oameni își permiteau luxul de a avea un pat, însă, în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă, pentru ca omul să poată fi transportat mai ușor.} Văzând Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“.

3 Dar iată că unii dintre cărturari și-au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“.

4 Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai ușor? A spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te și umblă!»? 6 Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El paraliticului – ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“. 7 Și, ridicându-se, s-a dus acasă. 8 Mulțimile s-au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L-au glorificat pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu păcătoșii

(Mc. 2:13-17; Lc. 5:27-32)

9 Plecând de acolo mai departe, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând în locul unde se plăteau taxele. ^{▼▼Locul unde se percepea impozitul pe circulația mărfurilor (în latină, portorium), Capernaum aflându-se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea și Marea Mediterană. Impozitul era pus pe produsele aduse în zonă spre comercializare și intra în trezoreria imperială.} El i-a zis: „Urmează-Mă!“. Matei s-a ridicat și L-a urmat.

10 În timp ce Isus era la masă în casa lui Matei, iată că mulți colectori de taxe și păcătoși ^{▼▼Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările pe care i le dădeau fariseii.} veneau să mănânce împreună cu Isus și cu ucenicii Săi.

11 Văzând lucrul acesta, fariseii le-au zis ucenicilor Lui:

‒ De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu colectorii de taxe și cu păcătoșii?

12 Însă Isus i-a auzit și le-a zis:

‒ Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 13 Duceți-vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“ ^{▼▼Vezi Osea 6:6.}. Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

(Mc. 2:18-22; Lc. 5:33-39)

14 Atunci ucenicii lui Ioan s-au apropiat de El, zicând:

‒ De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?

15 Isus le-a răspuns:

‒ Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti.

16 Nimeni nu coase un petic de pânză nouă pe o haină veche, căci peticul cel nou rupe din haină, și ruptura se face mai rea. 17 Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și, astfel, se păstrează amândouă.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

(Mc. 5:21-43; Lc. 8:40-56)

18 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s-a închinat, zicând: „Fata mea tocmai a murit; dar vino și pune-Ți mâna peste ea și va trăi!“. 19 Isus S-a ridicat și l-a urmat împreună cu ucenicii Săi. 20 Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o hemoragie, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de marginea hainei Lui. 21 Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“. 22 Isus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a vindecat!“. Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.

23 Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată, 24 le-a zis: „Plecați, pentru că fetița n-a murit, ci doarme!“. Dar ei râdeau de El.

25 După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat-o pe fetiță de mână și ea a înviat. 26 Iar vestea despre aceasta s-a răspândit în tot teritoriul acela.

Vindecarea a doi orbi și a unui mut

27 În timp ce Isus pleca de acolo, L-au urmat doi orbi, strigând și zicând:

‒ Ai milă de noi, Fiul lui David! ^{▼▼Titlu mesianic. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7. În Iudaism exista o tradiție care spunea că Fiul lui David (Solomon și, mai târziu, Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Flavius Josephus, Antichități iudaice, 8.2.5).}

28 Când a ajuns în casă, orbii s-au apropiat de El.

Isus le-a zis:

‒ Credeți că pot face lucrul acesta?

Ei I-au zis:

‒ Da, Doamne.

29 Atunci El le-a atins ochii și le-a zis:

‒ Să vi se facă după credința voastră!

30 Și ochii lor s-au deschis.

Isus i-a avertizat și le-a zis:

‒ Vedeți să nu știe nimeni!

31 Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot teritoriul acela.

32 După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat. 33 După ce a fost alungat demonul, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s-a mai văzut așa ceva în Israel!“.

34 Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului demonilor“.

Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare

(Lc. 10:2; Mc. 6:34)

35 Isus călătorea prin toate cetățile și satele, învățându-i pe oameni în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. 36 Când a văzut El mulțimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor. 37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. 38 Prin urmare, rugați-L insistent pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“.